DESPRE

Aici veti gasi povesti scrise de copii de diferite varste si experientele lor.

Cu siguranta avem ce invata de la ei!

Cum te simti cand devii sora mai mare

Majoritatea copiilor isi doresc la inceput o sora sau un frate mai mic. Am prieteni care inca fac proteste in casa pentru un nou bebe, dar eu am fost o exceptie. Nu mi-am dorit ca cineva sa imi ia din atentie, iubire si alte lucruri. Dupa ce sora mea mai mica s-a nascut, a fost exact asa cum mi-am imaginat: parintii ne iubeau la fel de mult, dar fiind un nou-nascut in casa toata atentia pe care o primeam inainte a disparut. Cu timpul m-am obisnuit si mi-am dat seama ca nu este un lucru asa rau, pentru ca pot sa fac multe lucruri si sa nu fiu observata sau bagata in seama. Dupa ce sora mea a mai crescut atentia si afectiunea s-a mai impartit, dar tot de mai multa avea parte. Nu m-am impacat cu ea de loc cand era un bebelus, daca o mangaiam, pupam, o luam in brate etc. incepea instant sa planga, asa ca in primul an a stat doar cu mama si eventual cu tata. Noi deja ne impartiseram: tata statea cu mine si uneori cu ea, iar mama statea cu ea si uneori cu mine, dar pentru mine nu ajungea, pentru ca am fost obisnuita sa am atenita exclusiva a amandurora. Cea mai mare problema este inclusiv actuala: incepe sa ma sicaneze, sa ma loveasca, – (acum are 7 ani si uneori nimereste puncte sensibile ale corpului si evident, ma doare) – iar daca ripostez tot eu sunt certata cu vesnica si sfanta replica a parintilor “Tu esti mai mare si mai intelegatoare!!!” ; nu cred ca exista frate sau sora mai mare care sa nu fi auzit asta macar o data. Si mai este o problema uriaaassaa: daca noi vrem lucruri diferite aproape tot timpul se face ca ea, daca nu, plange si tot se face ca ea. Momentele in care desi plange, nu se face ca cel mai mic sunt putine, rare si savuroase pentru fratele mai mare. Acum am invatat sa supravietuiesc cu ea, gasind partile bune. Pana la urma, ca un copil mare ce sunt, nu mi-as mai dori atentia exclusiva a parintilor. Cunosc copii singuri la parintii care primesc chiar prea multa atentie si nu au o personalitate prea placuta. Este sora mea si o iubesc, dar serios, problemele nu se rezolva prin plans, iar atentia celui mai mare nu se atrage prin bataie sau sicanat.
Alesia, 12 ani